Doctorii apeleaza la o gama larga de proceduri, teste si metode pentru diagnosticarea si tratarea bolilor. Unele din aceste proceduri sunt mai usor de realizat si nu foarte complicate pentru pacient – in timp ce altele sunt dificile si prezinta un risc pentru pacient. Din pacate, cele mai dificile proceduri sunt uneori necesare pentru a ajuta pacientul.
Intr-o gama foarte larga si generala, procedurile pot fi impartite in doua categorii – proceduri invazive si proceduri non-invazive.
Care este diferenta dintre aceste doua si de ce trebuie sa alegi una in detrimentul celeilalte ?
O procedura invaziva este definita ca fiind o tehnica medicala care, intr-un anumit mod, necesita abordul pielii, prin intepatura sau taiere, in urma careia poate ramane o cicatrice. Aceasta categorie este destul de mare si cuprinde aproape toate interventiile majore, precum si majoritatea metodelor de diagnostic (recoltare analize, injectii, perfuzii, injectare substanta de contrast).
Aceste proceduri pot fi necesare pentru a exciza o tumora, pentru a mobiliza o fractura osoasa sau pentru a opri o hemoragie interna. Desigur, acestea sunt doar trei exemple printre alte numeroase recomandari in care se efectueaza o procedura invaziva.
Procedurile non-invazive sunt, deasemenea, des intalnite. Acestea sunt definite astfel deoarece nu necesita taierea pielii. In aceasta categorie se regasesc o gama larga de investigatii cum ar fi imagistica cu raza X, cu ultrasunete, IRM (Imagistica de Rezonanta Magnetica) si CT (Computer Tomografie), precum si EKG (Electrocardiograma).
Procedurile non-invazive, cum sunt cele enumerate mai sus, sunt deseori insuficiente pentru a oferi un diagnostic complet, dar pot fi folosite in scop curativ. Cel mai bun exemplu il reprezinta radioterapia utilizata pentru tratarea cancerului, unde radiatia X este tintita catre o zona a corpului in incercarea de a distruge tumora canceroasa. Deoarece fascicolul de radiatie este aplicat din exterior, nu este necesara o incizie.
In cadrul procedurilor non-invazive, pe langa exemplul prezentat mai sus, mai exista numeroase alte categorii si subcategorii de metode utilizate in tratament si diagnostic.
Pe langa cele doua mari categorii de proceduri medicale, medicii apeleaza la o a treia categorie, intermediara, numita “minim invaziva”.
In cadrul acestor proceduri minim invazive, dupa cum sunt numite, sunt necesare incizii minime care nu necesita perioada lunga de recuperare. Aceste tipuri de proceduri devin tot mai frecvente. Laparoscopia, in majoritatea cazurilor, este considerata o procedura “minim invaziva”, in cadrul careia pacientul este supus unei mici incizii prin care se introduce in abdomen un tub subtire, iluminat, numit laparoscop. Intrumentele chirugicale utilizate in aceasta tehnica sunt mult mai mici comparativ cu cele din chirurgia clasica. Perioada de vindecare este mult mai mica, iar recuperarea este semnificativ redusa.
Printre alte proceduri minim invazive des intalnite, enumeram endoscopia, colonoscopia, scanarile PET, angioplastia, cateterizarea coronariana si multe altele.
Chirurgia si procedurile minim invazive nu sunt fara riscuri. Exista posibilitatea de infectie si alte complicatii – desi în cele multe cazuri aceste riscuri sunt reduse. Pentru procedura ce urmeaza a fi efectuata, se recomada sa discutati cu medicul dumneavoastra.
Antares Clinic